Betania – O familie de prieteni

“Mâine, Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru” (losua 3:5)

Pastorul Jerry Sittser scrie: “Ce s-ar întâmpla dacă am primi răspuns la toate rugăciunile noastre? M-am gândit la anii tinereţii când eram gata să cuceresc lumea, cu sau fără Hristos. Grupul pe care îl conduceam a crescut, mă aflam pe valul succesului, tot ce atingeam se transforma în aur. În cele din urmă lucrarea a devenit monotonă şi şi-a pierdut avântul. Slavă Domnului că a fost aşa … am devenit nesuferit de mândru şi un egocentric. Ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi primit răspuns la rugă­ciunile mele, grupul nostru ar fi continuat să crească, iar programul nostru ar fi avut în continuare parte de apreciere?”

Iacov a spus: “cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău”. Există anumite rugăciuni la care Dumnezeu nu va răspunde pentru binele tău. Sittser continuă: “Poate cauza ta este bună, dar tot greşeşti; prin manifestarea mândriei, desfătându-te în victorii, pedepsindu-i pe cei care au greşit prin severitate excesivă şi scuzând păcatul tău. Marele pericol pentru oamenii aflaţi într-o cruciadă este că ei devin orbi la propriile lor greşeli.- Ei luptă pentru drepturile omului, dar le tratează pe femeile de serviciu ca pe nişte cetăţeni de mâna a doua. Ei susţin standardele biblice referitor la relaţiile intime, dar nu arată bunătate faţă de partenerul lor. Rugăciunea fără răspuns este darul lui Dumnezeu … ea ne protejează de noi înşine. Dacă am primi răspuns la toate rugăciunile, am abuza de putere … am folosi puterea pentru a schimba lumea după bunul nostru plac şi ar veni iadul pe pământ. Asemenea copiilor răsfăţaţi care au prea multe jucării şi prea mulţi bani, am dori mai mult. Ne-am ruga pentru victorie în detrimentul altora … am fi intoxicaţi cu putere … i-am răni pe alţii şi ne-am slăvi pe noi înşine. Isaia a spus: “Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi, şi Se va scula să vă dea îndurare” (Isaia 30:18). Rugăciunea care nu primeşte răspuns ne protejează … ne zdrobeşte … şi ne transfor­mă. Rugăciunile trecute care nu au primit răspuns şi care au lăsat răni şi deziluzii sunt asemenea focului care ne curăţeşte şi ne pregăteşte pentru răspunsurile viitoare”.

“Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, şi sar gândi la ce Ii se va întâmpla” (Deuteronom 32:29)

Într-un studiu, oamenii cu vârsta de peste 90 de ani au fost întrebaţi: “Dacă aţi avea posibilitatea să vă retrăiţi viaţa, ce aţi face diferit?” Trei răspunsuri au apărut în mod constant:

a) “Aş petrece mai mult timp cu familia şi prietenii”;

b) “Mi-aş asuma mai multe riscuri”;

c) “Aş face lucruri care vor rezista după ce eu nu mai sunt”. Înţelepciunea este arta de a examina lucrurile. Lucrurile neînsem­nate ne fură prea mult timp şi ajungem să trăim pentru scopuri greşite. Când un medaliat cu aur la jocurile olimpice a fost întrebat care este secretul succesului său, el a răspuns: “Neglijenţa planifi­cată; până nu-mi termin antrenamentul, neglijez în mod deliberat orice altceva”. Dacă eşti prezent în orce situaţie şi spui “da” la fiecare cerere, nu vei reuşi în ceea ce eşti chemat să faci. Cu câţiva ani în urmă au murit 300 de balene. De ce? Pentru că au urmărit un banc de sardine şi au ajuns să eşueze într-un golf. Cei mici i-au ademenit pe cei mari spre moarte. Dacă urmăreşti obiective mărunte ele sunt fără putere şi cu rezultate nesemnificative. Pavel a spus: “vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus” (Faptele Apostolilor 20:24). Care este “cel mai important lucru” pentru tine? Una din cele mai interesante povestiri despre dezastrul de pe Titanic, o are în centru pe o femeie bogată care a avut loc în una din bărcile de salvare. Întrebând dacă se poate întoarce în cabină pentru a-şi lua ceva, i s-au dat trei minute. Dând peste bani şi peste pietre preţioase care luceau pe podeaua cabinei ei, ea a luat trei portocale şi s-a întors în barca de salvare. Împrejurările i-au schimbat valorile; tragedia i-a clarificat priorităţile, învaţă de la ea; fii înţelept şi stabifeşte-ţi priorităţile!

“Daca ar fi fost înţelepţi ar înţelege, şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla” (Deuteronom 32:29)

Biblia spune: “Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege, şi s-ar gândi la ce li se va întâmpla. Una din cele mai mari provocări ale vieţi este să crezi şi să faci ceea ce contează cu adevărat şi care me­rită. O viaţă în care merge orice, este o viaţă în care nu merge nimic. Înţelepciunea înseamnă să ai disciplina de a-ţi stabili priorităţi şi abilitatea de a lucra pentru împlinirea obiectivelor. Întrebarea nu este “Agenda mea va fi plină?”, ci “Cine o va umple?” şi “Care sunt lucrurile care o vor umple?” Pentru a-ţi cunoaşte priorităţile trebuie să te opreşti şi să te întrebi:

1) “Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele Apostolilor 9:6);

2) Ce mi se cere mie şi nimeni altcineva nu poate face?

3) Ce îmi va aduce cea mai mare răsplată? Dumnezeu nu răsplăteşte efortul irosit, ci El răsplăteşte înţelepciunea. Se spune că paznicul unui far de pe o stâncă de coastă, primea o rezervă de ulei în fiecare lună pen­tru funcţionarea farului. Fiind aproape de mal, el avea mulţi musafiri. O femeie din sat avea nevoie de ulei pentru familia ei; un ţăran i-a cerut puţin pentru tractorul său; un mecanic a vrut şi el puţin pentru a-şi ungeo roată. Toate cererile păreau legitime aşa că paznicul farului a încercat să facă pe placul fiecăruia. Înainte ca luna să se încheie, uleiul s-a terminat iar farul s-a stins. Drept urmare câte­va vase au eşuat şi s-au pierdut vieţi omeneşti. Când au venit autorităţile să investigheze situaţia, omului i-a părut foarte rău. Dar la părerea lui de rău şi la lamentarea lui, ele au răspuns: “Ţi s-a dat ulei pentru un singur scop; ca să menţii farul aprins”. Fii înţelept; stabileşte-ţi priorităţi!

“Podoaba bătrânilor sunt perii albi” (Proverbe 20:29)

Biblia spune: “podoaba bătrânilor sunt perii albi” aşa că ascultă de ei! O persoană în vârstă ne dă câteva sfaturi după care să trăim: “Timpul are darul de a ne prinde pe nepregătite. Parcă mai ieri eram tânăr, proaspăt căsătorit, îmbarcat în noua mea viaţă. Unde au zburat anii? Ştiu că i-am trăit pe toţi, şi îmi vin în minte frânturi despre cum era pe atunci… speranţele şi visele mele. Dar iată … iarna vieţii mele … cum am ajuns aici atât de repede? Îmi amintesc când vedeam oameni în vârstă credeam că iarna este atât de departe încât nu o puteam pătrunde şi nu mi-o puteam imagina. Dar iată-o … prietenii mei s-au pensionat şi au încărunţit… se mişcă încet… văd mari schimbări. Îmi amintesc când erau tineri şi plini de viaţă, iar acum noi suntem “cei bătrâni” ce niciodată nu cre­deam că vom deveni. În fiecare zi, descopăr că este o adevărată încercare să.fac un duş, iar odihna dintre mese nu mai este o desfătare, este obligatorie, altfel cad în timp ce stau pe scaun! Nu sunt pregătit pentru dureri, suferinţe şi pierderea tăriei şi a abilităţii de a face ceea ce aş fi vrut să fac şi nu am făcut. Iarna a sosit şi nu sunt sigur cât va dura. Dacă nu ai ajuns încă într-un astfel de anotimp, vreau să-ţi aduc aminte că vei ajunge aici mai repede decât crezi. Orice vrei să realizezi în viaţă, fă-o acum … fă-o astăzi. Nu mai amâna, deoarece nu poţi fi sigur când vine iarna pentru tine. Nu ai garanţia că vei vedea toate anotimpurile vieţii tale, aşa că spune toate lucrurile pe care cei dragi ai vrea să şi le amintească. Viaţa ta este un dar de la Dumnezeu, felul în care o trăieşti este darul tău pentru Dumnezeu şi pentru generaţia care vine”.

“Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă” (Proverbe 1I:J)

Cu toţii suferim de ceea ce psihologii numesc “eroarea atribuirii fundamentale”. Funcţionează în felul următor: dacă se întâmplă un lucru bun în viaţa mea, am tendinţa să-l explic, atribuindu-mi meritele pentru el. Dar dacă am un eşec, am tendinţa să dau vina pe împrejurări. Dacă iau notă mare la un test cred că sunt deştept; dacă iau notă mică, s-a întâmplat pentru că nu m-am putut concen­tra. Dacă oamenilor le place predica mea înseamnă că sunt un bun predicator; dacă nu le place, înseamnă că ei sunt prea superficiali. Ceea ce face ca eroarea atribuirii fundamentale să fie şi mai gravă este modalitatea în care explicăm comportamentul altora, în timp ce ne justificăm propriul comportament greşit prin atenuarea circumstanţelor. Spunem că alţii s-au comportat urât datorită defectelor de caracter. De exemplu, dacă ţip la copilul meu înseamnă că s-a comportat atât de urât încât până şi răbdarea lui Iov ar fi ajuns la capăt. Dacă tu ţipi la copilul tău, este clar că ai nevoie de consiliere despre gestionarea mâniei. Dacă eu iau amendă pentru viteză, înseamnă că poliţia trebuia să-şi împlinească norma, aşa că au întins o capcană când de fapt ei trebuiau să meargă să prindă criminalii. Dacă tu primeşti o amendă pentru viteză, asta arată că nu eşti demn să te afli în faţa vola­nului. Care este soluţia pentru eroarea atribuirii fundamentale? Calea bunătăţii şi a pocăinţei. Avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a vedea adevărul în ceea ce ne priveşte. Şi El ni-l dă pe trei căi:

a) prin rugăciune;

b) prin citirea şi aplicarea Cuvântului Său;

c) prin alţi oameni care ne iubesc şi care ne cunosc bine; oameni care nu ne spun ceea ce dorim să auzim, ci ceea ce trebuie să auzim.

“Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă” (Proverbe 11:3)

Psihologii vorbesc despre un punct invizibil al integrităţii, care există în fiecare dintre noi, numit “înclinaţia spre auto-slujire”. lată câteva exemple: 800.000 de studenţi au fost întrebaţi dacă sunt sub sau peste medie. Dacă ar fi fost cinstiţi, procentul ar fi fost de 50-50. Dar ghici care a fost pro­centul celor sub medie? Zero! 20% s-au plasat în vârf, ceea ce în mod normal trebuia să reprezinte 1%! Această predispoziţie spre auto-slujire se aplică tuturor domeniilor. Majoritatea oamenilor inter­naţi în spital din cauza unor accidente provocate de ei înşişi, s-au plasat în categoria de şoferi peste medie. Ai crede că educaţia ne face mai oneşti şi mai conştienţi de propria valoare, dar nu e aşa. 88% din profesorii universitari s-au plasat peste medie; 25% s-au considerat cu adevărat excepţionali. Un alt studiu făcut pe 200 de sociologi a arătat că jumătate dintre ei credeau că vor ajunge în topul celor mai buni 10 sociologi din lume. Nu e de mirare că există aşa conflicte pentru ocuparea

unui loc de muncă şi promovare. Iar biserica nu este scutită de ele. George Bârna a făcut un studiu pe pastori; pe oameni care sunt plătiţi pentru a ţine predici despre texte precum: “să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine” (Romani 12:3) şi “Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe” (1 Petru 5:6). Surpriză! 90% dintre toţi pastorii cuprinşi în acest studiu s-au considerat predicatori “peste medie”. Şi poate situaţia cea mai ironică dintre toate: când oamenilor li se explică în mod clar con­ceptul înclinaţiei spre auto-slujire, majoritatea se plasează “mult peste medie” în ceea ce priveşte capacitatea lor de a face faţă înclinaţiei spre auto-slujire. Extraordinar! Problema noastră nu este numai lipsa integrităţii, ci şi că nu ne dăm seama cât de mult ne lipseşte!

“Un alt Isus … un alt duh … o altă Evanghelie” (2 Corimenl 11:4)

Într-un episod de desene animate, în prima zi de şcoală, elevilor li se cere să scrie un eseu despre revenirea la şcoală. Lucy a scris: “Vacanţele sunt frumoase, dar este bine să te întorci la şcoală. Nimic nu-ţi creează o satisfacţie mai mare şi nu reprezintă o mai mare provocare decât educaţia şi aştept cu nerăbdare noul an în care pot să-mi lărgesc cunoştinţele”. Profesoara a fost încântată şi a felicitat-o pe Lucy pentru eseul ei. În ultima imagine a desenului animat, Lucy se sprijină de Charlie Brown şi-i şopteşte: “După o vreme îţi dai seama ce se vinde”. Ispita de a predica “ce se vinde” este mereu cu noi. Pavel avertizează biserica din Corint să se ferească de cei care predică “un alt Isus … un alt duh … o altă Evanghelie”.

Asemenea lui Iona, noi suntem chemaţi să le predicăm oamenilor care ar prefera să audă altce­va. Dar fuga nu l-a ajutat pe Iona şi nici pe noi nu ne va ajuta. “Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic … Corabia ameninţa să se sfărâme” (lona 1:4). Dacă trebuie, El va face ca planurile noastre să eşueze, pentru a ajunge acolo unde trebuie să ajungem şi pentru a ne spune ceea ce ne-a chemat să spunem. Un pastor şi-a dat seama recent că mesajele sale atrag o mare mulţime, dar nu-i transformă pe oameni în ucenici, aşa că şi-a schimbat direcţia. Primul lucru pe care i l-a spus Dumnezeu lui lona să-l vestească a fost: “Pocăiţi-vă”. Evanghelia face două lucruri: îi mângâie pe cei tulburaţi şi îi tulbură pe cei mângâiaţi. Adevărul care ne face liberi, ne va face să ne simţim rău înainte ca să ne simţim bine. Scopul lui Dumnezeu nu este confortul nostru, ci producerea în noi a caracterului lui Hristos, pentru ca lumea să fie atrasă la El.

“Ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră” (I loan 5:4)

Biblia este cartea în care se vorbeşte despre David şi Goliat. Ea este plină de povestiri despre oameni obişnuiţi a căror credinţă a dat la o parte mari obstacole şi a avut un impact asupra oame­nilor din jurul lor. De aceea apostolul Ioan scrie: “oricine este născut din      Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră”.

Dacă nu ai auzit de Irwin Rosenberg, iată care este istoria lui. Era tânăr ofiţer când a fost obligat să renunţe la marină pentru că fost diagnosticat cu cancer. Aşa era procedura militară în acea vreme. Dar el a fost hotărât să-şi recupereze atât sănătatea cât şi locul de muncă. I s-au mai dat doar două săptămâni de viaţă. Dar prin credinţă şi hotărâre încăpăţânată, cancerul a fost în final adus sub con­trol. Atunci Irwin şi-a concentrat atenţia asupra redobândirii calităţii de ofiţer în marină. Dar a descoperit că regulamentul interzice reangajarea unei persoane eliberate din funcţie pe motiv de can­cer. Toţi din jurul lui i-au spus: “Renunţă. Nu se poate. Este nevoie de o Decizie a Congresului pen­tru a te reangaja”. Sfatul lor i-a dat o idee. A solicitat o Hotărâre a Congresului. După ani de aşteptare, de solicitări, de intrări forţate şi de luptă cu birocraţia, preşedintele Truman a semnat în cadrul legii un amendament care îi permitea lui Irwin Rosenberg să se reînroleze în marină; şi a ajuns Amiralul Secund al Flotei a Şaptea a Statelor Unite!

Poetul scrie: “Nicicând nu şti-vei de eşti aproape, poate-i aici, poate-i departe; deci luptă-nainte, nu renunţa – când soarta e cruntă, vei triumfa!”

“Acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă” (1 loan 3:2)

Cea mai sigură cale de a te descuraja este să te compari cu alţii. Biblia spune: “Fiecare să-şi cerceteze fapta lui” (Galateni 6:4), deoarece unii par să facă o treabă mai bună decât tine, iar tu vei fi deznădăjduit, în timp ce alţii nu vor fi la fel de eficienţi ca tine şi vei deveni mândru. “Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat” (2 Timotei 2:15). în acest fel “va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii” (Galateni 6:4). Nu toate merele dintr-un măr se coc în acelaşi timp. Pavel spune: “cunoştinţa şi priceperea” cer timp (Filipeni 1:9-10). Un autor de succes spune: “Când m-am apucat de scris, m-am trezit orbecăind cu acea parte din mine. “Vreau să devin scriitor” şi îmi spuneam, “dar mai întâi trebuie să public cutare număr de cărţi şi cutare număr de recenzii bune”. Poate dura ani de zile înainte să ai succes în orice domeniu nou şi înainte să poţi spune “Eu sunt ceea ce Dumnezeu m-a chemat să fiu. Nu aştepta până vei avea suc­ces … Începe acum prin a spune că eşti ceea ce doreşti să devii… Da, ai multe de învăţat… şi poate încă nu eşti expert… dar nici nu trebuie, pentru a rosti aceste mici cuvinte “eu sunt”, Ioan scrie:

“Acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă”. Dumnezeu foloseşte beţe rupte pentru a trasa linii drepte şi oameni imperfecţi pentru a-Şi face voia Lui desăvârşită. Aşa că mergi înainte, ia-o pas cu pas şi nu uita, eşti o persoană foarte importantă, şi o lucrare în devenire!

“Suntem încolţiţi în toate chipurile” (2 Corinteni 4:8)

Alte două trăsături pe care oamenii plini de viaţă le au în comun sunt:

1) Ei lasă ca durerea să-i ajute să crească: Fotografa Linda Joy Montgomery se afla pe culmea carierei sale, când a aflat că urma să orbească, iar o voce lăuntrică i-a spus: “Nu este sfârşitul; este începutul”. A început să com­pună poezii, şi-a descoperit talentul de sfătuitoare şi a creat Institutul True Vision, învăţându-i pe copii să-şi descopere resursele interioare. A găsi un scop în mijlocul durerii nu este o idee nouă. Supravieţuitori ai unor boli incurabile, a calamităţilor naturale şi a Holocaustului, părinţi ai unor copii cu boli cronice, ne demonstrează în continuare că învingătorii sunt aceia care găsesc binele în mijlocul răului redescoperindu-se pe ei înşişi. Pavel vorbeşte despre a fi “în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; … trântiţi jos, dar nu omorâţi” (2 Corinteni 4:8). Venind în întâmpinarea provocărilor te ajută ca să-ţi dezvolţi încrederea şi să ai o atitudine pozitivă care spune: “Am mai trecut pe aici, mi s-a mai întâmplat asta şi voi supravieţui”. Michael Jordan a spus cândva: “în cariera mea am ratat cam 9.000 de aruncări … am pierdut 300 de meciuri … de 23 de ori mi s-a încredinţat lovitura câştigătoare a meciului şi am ratat. Am încercat şi am ratat de atâtea ori. De aceea am reuşit”.

2) Ei se străduiesc să schimbe ceea ce le stă în putinţă: Pavel spune: “fiecare … va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut” (Efeseni 6:8). Muncitorii care au săpat prin moloz pentru a ajuta la salvarea supravieţuitorilor bombardamentului din Oklahoma City, deşi erau foarte abătuţi, au manifestat mai târziu mai puţine simptome de stres post-traumatic. In lagărele de con­centrare, prizonierii de război care renunţau la ultima bucăţică de pâine, au dovedit că poţi să-ţi alegi atitudinea în orice set de împrejurări. Cum? Primind putere de la Dumnezeu şi învăţând să controlezi singurul lucru asupra căruia ai putere: tu însuţi.