Adu-Ţi aminte de mine

…Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!Luca 23.42


Iată o rugăciune scurtă pe care putea să o rostească un muribund în ultimele clipe ale vieţii, o rugăciune pe care o poate rosti oricare dintre cititorii noştri! Dar rugăciunea tâlharului venea dintr-o inimă zdrobită, care căuta mila şi îndurarea lui Dumnezeu. Ea era rugăciunea sinceră a celui care Îl căuta pe Dumnezeu în ceasul şi în clipa disperării. În acelaşi timp era şi mâna întinsă spre mâna lui Dumnezeu, care la rândul Său căuta şi întindea mâna spre oaia rătăcită. Această implorare scurtă, dar energică a tâlharului ar trebui să fie un exemplu pentru mulţi.
Ocara ce căzuse asupra Mântuitorului la cruce nu l-a împiedicat pe acest tâlhar, trezit de Duhul lui Dumnezeu, să recunoască în Isus crucificat pe Însuşi Stăpânul său, pe Hristosul, pe Împăratul, şi să-i spună: „Doamne, adu-ţi aminte de mine…!“
Cu toate că Mântuitorul „era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El“, cu toate că era înconjurat de „o mulţime de tauri din Basan“, de „o ceată de nelegiuiţi“, a avut o inimă sensibilă şi iubitoare la glasul tâlharului muribund şi a avut putere să Se ocupe de asigurarea veşnică a acelui suflet. Acesta este Mântuitorul cel vrednic de adorare!

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *