ADEVĂRUL DESPRE ADEVĂR (2)

Tu ceri ca adevărul să fie in adâncul inimii” (Psalmul 51:6)

Dacă suntem cinstiţi până la capăt, ar trebui să recunoaştem că uneori adevărul pare nepotrivit pentru a face ce vrem să facem. Vrem să plăcem şefilor, aşa că îi flatăm. Vrem ca prietenii să ne admire, aşa că exagerăm. Vrem ca oamenii să ne respecte, aşa că locuim în case pe care nu ni le permitem şi cheltuim cât nu putem plăti. Anania şi Safira şi-au vândut o proprietate şi au dat bisericii o parte din bani. Dar au minţit, pretinzând că terenul s-a vândut cu suma de bani pe care au dăruit-o (Faptele Apostolilor 5). Păcatul lor nu a constat în faptul că au reţinut din bani pentru ei, ci că au denaturat adevărul. Iar înşelăciunea lor a dus la moartea lor. Poate spui: “Mă bucur că Dumnezeu nu-i mai loveşte astăzi pe oameni cu moartea pentru că au minţit”. Nu fi aşa sigur. Minciuna duce la moarte: 1) A căsniciei. Falsităţile sunt ca nişte termite în trunchiul copacului familiei. 2) A conştiinţei. Tragedia celei de-a doua minciuni este că e întotdeauna mai uşor de spus decât prima. 3) A carierei. Întreabă-l pe angajatul care a fost concediat pentru delapidare. 4) A credinţei. Gândeşte-te: cum ne poate folosi Dumnezeu dacă nu vrem să spunem adevărul? Toate echipele de fotbal american au un jucător desemnat să transmită mesajul antrenorului celorlalţi jucători strânşi grămadă. Dar dacă jucătorul nu spune adevărul? Dacă antrenorul doreşte o pasă, dar jucătorul spune că antrenorul anunţă fuga cu mingea? Antrenorul nu-l va mai folosi multă vreme. Dumnezeu spune că dacă eşti cinstit în lucrurile mici, El îţi va încredinţa lucruri mai mari (Matei 25:21). Aşadar, poate Dumnezeu să aibă încredere în tine?

Share