ADEVĂRUL DESPRE ADEVĂR (1)

‘Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii” (Psalmul 51:6)

Potrivit revistei “Psihologia astăzi”, sunt mai mulţi cei care spun că şi-au înşelat partenerii de viaţă decât cei ce au înşelat statul sau oamenii. Aproape jumătate spun că dacă au zgâriat maşina cuiva în parcare au plecat fără să lase vreun bilet, chiar dacă 89 la sută sunt de acord că lucrul acesta e greşit. Poate întrebarea nu ar trebui să fie: “De ce ne cere Dumnezeu o aşa sinceritate”, ci mai degrabă: “De ce tolerăm o asemenea lipsă de onestitate?” leremia aduce argumente: “Inima este nespus de înşelătoare” (leremia 17:9). Pentru mulţi dintre noi crezul nostru este: “Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face să intraţi în pământ de ruşine”. La vârsta de trei ani, când mama a întrebat: “L-ai lovit pe fratele tău?” ştiam că minciuna are consecinţele ei. Aşa că am învăţat să spunem: “Ăăăă, ei bine, aşa zice el?”. Am învăţat să acoperim lucrurile. “L-am lovit pe fratele mai mic?” Depinde cum interpretezi cuvântul “a lovi”. Adică, sigur, am avut contact cu el, dar juriul ar considera lucrul acesta o lovitură? Totul este relativ, ştii”. Noi spunem: “Mi-am lovit eu frăţiorul? Da, mamă, l-am lovit. Dar nu e vina mea. Dacă m-aş fi născut fără cromozomi agresivi şi dacă nu m-ai fi lăsat să mă uit la televizor, nu s-ar fi întâmplat asta niciodată. Deci pot spune că l-am lovit pe fratele meu, dar vina nu este a mea. Sunt o victimă a lumii în care trăim şi a naturii”. Zâmbim, dar psalmistul a spus: “Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă, deci, să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!”. Şi acesta este adevărul despre adevăr.

Share