9 octombrie – O mărturie puternică

“…Şi marele preot a luat cuvântul, şi i-a zis: «Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.»“ Matei 26.63

Tăcere adâncă! Ochii tuturor s-au îndreptat spre Isus, ca şi altă dată în sinagoga din Nazaret. La întrebarea marelui preot, Domnul a spus: „Da, sunt!“ La auzul acestor cuvinte, Caiafa şi-a rupt hainele, spunând: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori?“ Şi privirea lui a trecut de la unul la altul, şi ei au răspuns: „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea.“
Cu toată tristeţea ei, scena aceasta are în ea ceva înviorător şi binefăcător, căci cuprinde în ea adevărul, care pătrunde prin toată ţesătura minciunii. Isus a fost condamnat pentru ceea ce era în adevăr: Fiul lui Dumnezeu. Toate uneltirile şi toate minciunile au căzut la pământ. Toată viaţa lui Isus, de la un capăt la altul, a fost o mărturie puternică că El este Fiul lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, ei nici măcar nu au încercat să răstoarne spusele lui Isus. Ei au pornit de la părerea că vorbele Lui sunt minciuni şi o hulă împotriva lui Dumnezeu. Dacă ar fi făcut cercetări temeinice, ar fi ajuns la concluzia fruntaşului iudeilor, Nicodim: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu…“

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *