7 DECEMBRIE NU TE MAI PLÂNGE SI MERGI LA LUPTĂ (2)

“Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli” (Filipeni 2:14)

            Văicăreala este toxică. Ea îl contaminează atât pe cel care se plânge cât şi pe cei din jur. Uneori credem că ajutăm cu ceva dacă ne plângem. Noi susţinem: “Dacă nimeni nu zice nimic, nu se va schimba nimic” – ca şi cum schimbarea pozitivă poate rezulta din nişte cuvinte negative. Noi ne imaginăm că am contribuit cu ceva valoros prin văicăreala noastră. Dar noi ne plângem pen­tru a evita de fapt confruntarea cu problema şi rezolvarea ei. Iată ce facem: în loc să contribuim . cu schimbări pozitive noi devenim parte a problemei în loc să fim parte din soluţie. Cu cât te plângi mai mult, cu atât mai concentrat devii asupra problemei şi cu cât eşti mai concentrat asupra problemei, cu atât mai tare te plângi. În cele din urmă, văicăreala te afectează pe tine mai mult decât pe oricine altcineva. Psalmistul a spus: “mă gândesc adânc în mine, şi mi se mâhneşte duhul” (Psalmul 77:3). Dacă nimeni nu acordă atenţie vorbelor tale, tu însă o faci. Şi înainte de a le rosti, le gândeşti: “din prisosul inimii vorbeşte gura” (Matei 12:34). Şi când le rosteşti, le auzi şi le crezi aşa cum crezi cuvintele unei autorităţi de încredere. De fiecare dată când le repeţi, le accentuezi puterea asupra ta şi în final devii victima propriilor tale văicăreli! Spiritul tău (atitudinea ta) va fi copleşit, nu de problemele sau dificultăţile pe care ţi le aduc oamenii, ci de produsul propriilor tale văicăreli. Aşadar, “faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume” (Filipeni 2:14-15).

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *