5 IANUARIE CE POTI ÎNVĂŢA ÎN VREME DE CRIZĂ

“La ce să şedem aici până vom muri?” (2 Împăraţi 7:3)
Armatele Siriei au asediat Samaria, iar poporul murea de foame. Patru leproşi, a căror boală i-a obligat să locuiască în afara zidurilor cetăţii, s-au obişnuit să trăiască din resturile de pâine pe care oamenii le aruncau peste zid în fiecare zi. Dar acum nu mai era nici o firimitură. Aşa că şi-au spus: “La ce să şedem aici până vom muri?” Aşa că au trecut la fapte. “Au plecat, deci, în amurg, să se ducă în tabăra Sirienilor. Şi… iată că nu era nimeni. Domnul făcuse să se audă în tabăra Sirienilor … vuietul unei mari oştiri … Şi s-au sculat şi au luat-o la fugă … Şi-au lăsat corturile, caii şi măgarii …Leproşii … au pătruns într-un cort, au mâncat şi au băut, au luat din el argint, aur şi haine … Apoi, şi-au zis unul altuia: “Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea … Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului” (2 Împăraţi 7:5-9). Această povestire ne învaţă trei adevăruri importante. Primul, că o criză devine prietenul nostru când ne face să trecem la fapte. Doar când ne-am săturat să mai fim obosiţi lucrurile vor începe să se schimbe spre binele nostru. Al doilea, că – odată ce am făcut un pas prin credinţă – Dumnezeu se va mişca în numele nostru. Singurul lucru care ne poate limita este îndoiala noastră, încăpăţânarea noastră şi auto-multumirea. Cuvântul Său spune: “Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi” (Isaia 30:18). În cele din urmă, ea ne învaţă că atunci când ne binecuvântează Dumnezeu, nu putem păstra lucrul acesta secret. Alţii au nevoie de ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu şi noi trebuie să le ducem acest lucru – la timp.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *