5 APRILIE CARE E VISUL TĂU (1)

“losif a mai visat un alt vis” (Geneza 37:9)

Când vine vorba de vise, Iosif ne învăţă două principii importante:

1) Păstrează-ţi visul viu! Se povesteşte că un cuplu cărora le plăceau foarte mult ciupercile, au cumpărat mai multe kilo­grame de la un vânzător de pe marginea drumului. Au preparat omletă cu ciuperci, salată de ciu­perci, supă de ciuperci şi au făcut chiar un desert de ciuperci. Pisica lor s-a îndopat cu resturile de ciuperci. Mai târziu femeia s-a dus în bucătărie şi a găsit pisica întinsă pe podea, abia mai respirând. A sunat imediat la un veterinar care i-a spus că a mâncat probabil ceva ciuperci otrăvi­toare şi a sfătuit-o să meargă la spital. După ce li s-au făcut spălaturi la stomac, cuplul s-a întors acasă aşteptându-se să găsească pisica întinsă pe podea fără viaţă. În schimb, pisica se afla în­tr-un colţ înconjurată de câţiva puişori. Ceea ce au crezut ei că sunt durerile morţii erau de fapt durerile naşterii! Când crezi că visul tău abia mai respiră, continuă să crezi în Dumnezeu; eşti mai aproape de a da viaţă decât ai fost vreodată.

2) Visează din nou, dar lucruri mai măreţe! Iosif a avut un al doilea vis, unul şi mai mare! “Soarele, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pământ înaintea mea” (Geneza 37:9). Dacă ţi-ai abandonat visul din cauza descurajării, ridică-te şi revendică-l. Dacă l-ai împlinit deja, cere-i iui Dumnezeu unul mai mare. Tu zici, “dar provo­carea pare prea mare pentru mine”. Nu e prea mare pentru Dumnezeu. În Cuvântul Său, El în­treabă: “Este oare ceva prea greu pentru Domnul?” (Geneza 18:14). Ai putea muri cu visul tău în faza de proiect sau în construcţie, ori poţi să-l laşi altuia să-l împlinească, dar trebuie să-L cauţi pe Dumnezeu şi să visezi din nou!

Share

2 Replies to “5 APRILIE CARE E VISUL TĂU (1)”

  1. VISUL LUI DUMNEZEU ESTE ACUM SI VISUL MEU
    Mi se pare orecum paradoxal ca, oameni care nu s-au intalnit personal cu Creatorul sunt framantati si mistuiti de o neliniste si zbatere existentiala profunda, in timp ce, marea parte a oamenilor pe care ii stiu eu, care l-au gasit pe Dumnezeu, par a fi coplesiti de o apatie tulburatoare…
    Care sa fie motivul pentru care Lumina si Duhul Sfant care inca de la inceputuri plutea deasupra intunericului care guverna apele, atunci cand pana la urma biruie intunericul din viata individului ii permite sa sfarseasca in apatie sau sa doarma in lumina?
    S-ar putea ca una din pildele spuse sau ticluite de Richard Wurbrandt, unul dintre romanii care au avut privilegiul sa fie torturati pentru Cristos, o relata intr-una din predicile sale:
    Se facea ca intr-o zi torida de vara, in timp ce Isus vorbea cu ucenicii Sai despre tainele Imparatiei lui Dumnezeu intr-un tinut deluros din Galilea, Isus i se adreseaza brusc lui Filip, unul din ucenicii Sai, zicand:
    -Filipe,adu-Mi un ulcior cu apa…

    Filip ia ulciorul si se duce intr-unul din satele invecinate, sa-I aduca apa…La acea ora, satul era pustiu…Filip bate din poarta in poarta in cautarea apei, pana cand, la una din case, apare o tanara frumoasa cu care Filip incepe sa povesteasca…Nu dupa mult timp, fata il pofteste inauntru, ii da de baut, cei doi se indragostesc, apoi se casatoresc. Ca orice cap de casa, Filip se apuca de lucru ca sa-si intretina familia, apoi apar primii copii, si povestea continua pana cand, la un moment dat, in timp ce Filip era departe de casa, la lucru, o nenorocire se abate asupra satului sau si cand ajunge Filip acasa ii gaseste morti atat pe copii cat si pe sotie…

    Deznadajduit, Filip apuca pe cararea care duce in varful dealului si dupa cateva ore bune de pribegie amara, se intalneste cu Isus care il intreaba:
    – Filipe, mi-ai adus de baut?

    Aceasta povestioara ma duce inevitabil cu gandul la cartea inceputurilor, atunci cand Creatorul se adreseaza primei familii impartasindu-Si visul Lui cu ei si le spune:
    “Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis:”Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l, si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant.”(Geneza1:28).
    ACEST MANDAT SAU ACEASTA PORUNCA ESTE PRIMA SI CEA MAI CLARA EXPRESIE VERBALIZATA A VISULUI LUI DUMNEZEU, A INTENTIEI LUI CU PRIMA CREATIE…
    Insa, atat Adam si Eva, cat si urmasii lor, furati de peisaj isi urmaresc propriul lor vis, uitand de visul Creatorului dar mistuiti de nostalgia paradisului pierdut.

    Nu este intamplator , deci ca, atunci cand al doilea Adam isi impartaseste visul cu prietenii Sai, spune:
    ” Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.Amin. ”
    Dumnezeu isi impartaseste planul cu cei 12, cerandu-le sa nu mai traiasca pentru ei insisi, ci pentru Cel ce a murit si inviat pentru ei, glorificandu-I Numele si largindu-I Imparatia.

    Misiunea celor 12, misiunea crestinului, misiunea ta si a mea, implica orice gest, fapt, eveniment, proces, care este rodul trairii noastre pentru El si care face reclama lui Dumnezeu si care Ii populeaza cosmosul cu fii si fiice de Dumnezeu.
    Este visul lui Dumnezeu si visul tau?

  2. VISUL LUI DUMNEZEU ESTE ACUM SI VISUL MEU
    Mi se pare orecum paradoxal ca, oameni care nu s-au intalnit personal cu Creatorul sunt framantati si mistuiti de o neliniste si zbatere existentiala profunda, in timp ce, marea parte a oamenilor pe care ii stiu eu, care l-au gasit pe Dumnezeu, par a fi coplesiti de o apatie tulburatoare…
    Care sa fie motivul pentru care Lumina si Duhul Sfant care inca de la inceputuri plutea deasupra intunericului care guverna apele, atunci cand pana la urma biruie intunericul din viata individului ii permite sa sfarseasca in apatie sau sa doarma in lumina?
    S-ar putea ca una din pildele spuse sau ticluite de Richard Wurbrandt, unul dintre romanii care au avut privilegiul sa fie torturati pentru Cristos, o relata intr-una din predicile sale:
    Se facea ca intr-o zi torida de vara, in timp ce Isus vorbea cu ucenicii Sai despre tainele Imparatiei lui Dumnezeu intr-un tinut deluros din Galilea, Isus i se adreseaza brusc lui Filip, unul din ucenicii Sai, zicand:
    -Filipe,adu-Mi un ulcior cu apa…

    Filip ia ulciorul si se duce intr-unul din satele invecinate, sa-I aduca apa…La acea ora, satul era pustiu…Filip bate din poarta in poarta in cautarea apei, pana cand, la una din case, apare o tanara frumoasa cu care Filip incepe sa povesteasca…Nu dupa mult timp, fata il pofteste inauntru, ii da de baut, cei doi se indragostesc, apoi se casatoresc. Ca orice cap de casa, Filip se apuca de lucru ca sa-si intretina familia, apoi apar primii copii, si povestea continua pana cand, la un moment dat, in timp ce Filip era departe de casa, la lucru, o nenorocire se abate asupra satului sau si cand ajunge Filip acasa ii gaseste morti atat pe copii cat si pe sotie…

    Deznadajduit, Filip apuca pe cararea care duce in varful dealului si dupa cateva ore bune de pribegie amara, se intalneste cu Isus care il intreaba:
    – Filipe, mi-ai adus de baut?

    Aceasta povestioara ma duce inevitabil cu gandul la cartea inceputurilor, atunci cand Creatorul se adreseaza primei familii impartasindu-Si visul Lui cu ei si le spune:
    “Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis:”Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l, si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant.”(Geneza1:28).
    ACEST MANDAT SAU ACEASTA PORUNCA ESTE PRIMA SI CEA MAI CLARA EXPRESIE VERBALIZATA A VISULUI LUI DUMNEZEU, A INTENTIEI LUI CU PRIMA CREATIE…
    Insa, atat Adam si Eva, cat si urmasii lor, furati de peisaj isi urmaresc propriul lor vis, uitand de visul Creatorului dar mistuiti de nostalgia paradisului pierdut.

    Nu este intamplator , deci ca, atunci cand al doilea Adam isi impartaseste visul cu prietenii Sai, spune:
    ” Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.Amin. ”
    Dumnezeu isi impartaseste planul cu cei 12, cerandu-le sa nu mai traiasca pentru ei insisi, ci pentru Cel ce a murit si inviat pentru ei, glorificandu-I Numele si largindu-I Imparatia.

    Misiunea celor 12, misiunea crestinului, misiunea ta si a mea, implica orice gest, fapt, eveniment, proces, care este rodul trairii noastre pentru El si care face reclama lui Dumnezeu si care Ii populeaza cosmosul cu fii si fiice de Dumnezeu.
    Este visul lui Dumnezeu si visul tau?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *