31 MAI ATENŢIE LA CE VORBEŞTI (2)

            “Din prisosul inimii vorbeşte gura” (Luca 6:45)

            Să răspundem la câteva întrebări legate de comunicare.

            1) Ce înseamnă o bună comuni­care? Este o împărtăşire onestă, cu intenţie pozitivă, în dublu sens. Nu înseamnă să “trânteşti” sau să-i dai cuiva o fărâmă din gândirea ta! Prima lege a ecologiei verbale este aceasta: gunoiul nu este biodegradabil! Se reciclează, putrezind cu timpul. “Cuvintele bârfitorului sunt ca prăji­turile: alunecă până în fundul măruntaielor” (Proverbe 18:8). Multe cuvinte îl însoţesc până în mormânt pe cel ce le-a auzit.

            2) Ce ar trebui să comunicăm? Adevărul. “Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi” (Proverbe 12:22). Dar adevărul poate fi spus ca o lovitură de ciocan sau ca o mângâiere caldă a prieteniei. El trebuie comunicat după o gândire prealabilă asupra impactului. “Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi” (Proverbe 15:28). 3) Cât de mult trebuie să comunicăm? La fel de mult precum Cuvântul lui Dumnezeu, în dragoste şi înţelepciune. Copiii şi oamenii supăraţi au nevoie doar de informaţii limitate. “Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte” (Proverbe 29:11). 4) Cum trebuie să comunicăm? “Cum” poate fi la fel de important ca “ce”, aşa că vorbeşte fiind atent la sentimentele ascultătorului. “Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia” (Proverbe 15:1). Reacţia ascultătorului este condiţionată de cuvintele tale. 5) Ai grijă când vorbeşti; este un lucru vital! “Ce bună este o vorbă spusă la vreme potriv­ită!” (Proverbe 15:23). Dacă nu eşti sigur că este momentul potrivit, aşteaptă şi roagă-te pentru înţelepciune!

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *