31 IANUARIE RĂSPLĂTIRILE BUNĂTĂŢII (1)

“Am să scot apă şi pentru cămilele tale” (Geneza 24:19)

            Într-o zi, Avraam l-a trimis pe slujitorul lui, Eliezer, să caute o soţie pentru fiul său Isaac. Ajungând în aproprierea unui orăşel, el s-a rugat: “Fă ca fata căreia îi voi zice: “Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau”… să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu”. Deodată apare Rebeca şi îi zice: “Bea şi apoi voi scoate apă şi pentru cămilele tale” (Geneza 24:13-14). Rebeca nu ştia că acel om are abilitatea de a-i schimba viaţa. Ea nu a ştiut că bunătatea ei îi va deschide uşa spre o mare binecuvântare. În vremea Vechiului Testament, exista obiceiul de a da apă de băut unui străin; era cunoscut drept o lege a ospitalităţii. Iudeii credeau cuvintele: “Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie, pe îngeri” (Evrei 13:2). Dar cine oare din lumea aceasta se oferă să adape zece cămile însetate? O cămilă poate bea patruzeci de galoane de apă. Asta ar lua cam o jumătate de zi! Rebeca s-a arătat generoasă faţă de un străin, neurmărind altceva decât bucuria slujirii. Ceea ce nu ştia ea era că acele cămile urmau să o transporte înapoi la Isaac, că va deveni nevasta lui, că el o va umple de mari bogăţii şi o va aşeza în familia lui Hristos. Deci dacă vrei să avansezi în viaţă, trezeşte-te devreme, culcă-te târziu, munceşte mult fii onest şi soluţionează probleme. Trăieşte potrivit învăţăturii lui Hristos: “mergi cu el două” (Matei 5:41). Cheia succesului se află în a face nu doar ceea ce oamenii se aşteaptă, ci puţin mai mult. Da, cămilele sunt urâte, dar din acea situaţie urâtă a rezultat cel mai frumos lucru care i s-a întâmplat vreodată Rebecăi.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *