30 IANUARIE OFERĂ ŞI PRIMEŞTE IERTARE

“Fiti buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi vă unul pe altui” (Efeseni 4:32)
Un consilier scrie: “Cu toţii am fost răniţi. Cine ne răneşte? Cei pe care-i iubim şi cei ce ne iubesc. Când ne simţim respinşi, abandonaţi, abuzaţi, sau manipulaţi, lucrul acesta e provocat de obicei de cei apropiaţi: de părinţi, de partenerul de căsătorie, de copii, de învăţători, de pastori. De aceea iertarea e atât de dificilă. Inimile noastre sunt rănite! Strigăm: “Tu, de la care am aşteptat să fii lângă mine, m-ai dezamăgit. Cum te-aş putea ierta vreodată pentru asta? Deşi iertarea poate părea imposibilă, Dumnezeul care locuieşte în noi ne va da harul de a trece dincolo de şinele nostru rănit şi de a spune: “în Numele lui Hristos, te iert”. Dar nu uita că există două laturi ale iertării: dăruire şi primire. Deşi, la prima vedere, dăruirea pare mai grea, deseori nu reuşim să oferim iertare fiindcă nici noi nu am primit-o pe deplin. Doar în calitate de oameni care am gustat bucuria iertării putem găsi motivaţia lăuntrică de a o dărui. De ce e atât de greu să primeşti iertare? Pentru că e greu să recunoşti că fără iertarea ta sunt încă afectat de ce s-a petrecut între noi doi. Am nevoie de ajutorul tău pentru a fi eliberat şi a fi din nou întreg. Aceasta necesită nu numai o mărturisire a faptului că am fost răniţi, dar şi smerenia de a ne recunoaşte dependenta de cel ce ne-a rănit. Totuşi, numai când reuşim să primim iertarea o putem extinde şi la alţii”. De aceea Biblia spune: “fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertati-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos”.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *