13 APRILIE CREŞTEREA PRIN PIERDERE SI SCHIMBARE (2)


“Păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei” (Eclesiastul 3:6)

Când suntem loviţi de mari pierderi, cum ar fi divorţul, moartea unui membru al familiei, o boală ameninţătoare sau handicapul, trebuie să “trecem” peste ele, nu să le suprimăm în încer­carea de a merge înainte. Când mergem înainte prematur, ducem cu noi bagajul unor probleme nerezolvate în relaţiile şi oportunităţile viitoare, lăsând ca trecutul să se repete la nesfârşit. Care este procesul transformării în urma unei pierderi care ne schimbă viaţa? Sunt două lucruri care te vor ajuta dacă le vei înţelege:

1) Durerea este reacţia normală la pierdere. Durerea “îngropată” este o treabă neterminată. Deghizată în depresie, anxietate, boli de stres post-traumă, etc. ea va învia mereu în căutarea de soluţii, chiar dacă durează ani de zile.

2) Plânsul este “lucrarea durerii”. Cuvântul lui Dumnezeu spune: “plânsul îşi are vremea lui” (Eclesiastul 3:4). Asta înseamnă că El a ales o vreme cu un început şi un sfârşit stabilit în care intenţionează să te facă să lupţi cu sentimentele dureroase şi să câştigi. Cât durează lucrul acesta? Atâta timp cât este nevoie – în funcţie de cât de mare este pierderea, de cât de multe pierderi suplimentare generează şi de sănătatea spirituală, relaţională şi emoţională a celui ce plânge. Dacă plângem cum cere Scriptura, va veni din nou “vremea jucatului”. Dacă plângem plânsul corect, va veni din nou “vremea râsului” (v. 4). Procesul stabilit de Dumnezeu produce în ultimă instanţă vinde­care şi te ajută să-ţi revizuieşti viaţa şi angajamentele ce le ai şi să priveşti viitorul cu încredere. Fie îţi vei sfârşi durerea, fie o vei repeta. Ai sfârşit-o când vei putea să-ţi aminteşti de pierdere fără ca lucrul acesta să te imobilizeze!

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *