PREGĂTEŞTE-TE DE ATAC (4)

„Ce spune Domnul meu robului Său?” (Iosua 5:14)

Unele probleme sunt atât de cruciale încât până nu le rezolvi nu poţi înainta şi nu te poţi bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu în viaţa ta. Iosua s-a confruntat cu astfel de probleme când a stat înaintea zidurilor impunătoare ale Ierihonului, cea mai puternică cetate din Ţara Promisă şi prima care trebuia cucerită. Citim: „Pe când losua era lângă Ierihon, a ridicat ochii, şi s-a uitat. Şi iată un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. losua … i-a zis: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?” El a răspuns: „Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit.” Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat, şi l-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?” Şi Căpetenia oştirii Domnului i-a zis lui losua: „Scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care stai este Sfânt.” Şi Iosua a făcut aşa” (v. 13-15). Aşadar, care este Ierihonul tău? Care este lupta cea mare pe care trebuie s-o câştigi pentru a împlini ceea ce Dumnezeu are în plan pentru viaţa ta? Unele lupte pot fi câştigate numai pe genunchi. Înainte de victoria Lui la cruce, Hristos, care este exemplul nostru, Şi-a petrecut cea mai grea noapte a Lui în Gheţimani rugându-se: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42). Eşti intimidat de mărimea provocării? Simţi că nu ai ceea ce-ţi trebuie? Ai impresia că te învârti în cerc şi nu ajungi nicăieri? Pune-ţi timp deoparte. Stai singur cu Dumnezeu şi în prezenţa Lui până îţi împărtăşeşte planul Său. Apoi spune da şi El îţi va da putere.

PREGĂTEŞTE-TE DE ATAC (3)

Pavel a scuturat năpârca” (Faptele Apostolilor 28:5)

Luca scrie: „Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, şi se lăsase un frig mare. Pavel strânsese o grămadă de mărăcini, şi-i pusese pe foc; o năpârcă … s-a lipit de mâna lui. Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: „Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci „Dreptatea” nu vrea să-l lase să trăiască, cu toate că a fost scăpat din mare.” Pavel a scuturat năpârca în foc, şi n-a simţit nici un rău. Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort; dar, după ce au aşteptat mult, şi au văzut că nu i se întâmplă nici un rău, şi-au schimbat părerea, şi ziceau că este un zeu” (v. 2-6). Părerile oamenilor sunt deseori schimbătoare, aşa că iată un răspuns pe care trebuie să-l adopţi: „scapă de ele!” Aceşti oameni au început prin a crede că Pavel este un criminal care a evadat şi au sfârşit prin a crede că este un zeu. Incredibil! Putem învăţa o lecţiei importantă de aici. Fereşte-te de cei ce îşi schimbă părerea atunci când circumstanţele tale sunt altele. Zideşte-ţi viaţa pe cei ce au părerile cele mai bune despre tine şi care vor să le şi aducă la suprafaţă. în spatele succesului spectaculos al lui Pavel în lucrare vei găsi oameni care nu au încetat niciodată să creadă în el. Pavel scrie: „Priscila şi lui Acuila … şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa” (Romani 16:3-4). El l-a numit pe Epafrodit „fratele şi tovarăşul meu de lucru şi de luptă, trimisul şi slujitorul vostru pentru nevoile mele” (Filipeni 2:25). El spune că Onisifor „de multe ori m-a mângâiat, şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu” (2 Timotei 1:16). Caută astfel de oameni; ei te vor binecuvânta. Şi încă mai pot fi găsiţi!

css.php