ARATĂ-ŢI DRAGOSTEA

„Dragostea … este porunca în care trebuie să umblaţi” (2 Ioan 6)

Pentru că însăşi esenţa şi natura lui Dumnezeu este dragostea, când ne iubim aproapele, ne asemănăm cel mai mult cu El. Pavel scrie: „chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic” (1 Corinteni 13:3). Şi dragostea nu poate fi manifestată şi practicată în izolare. Trebuie să fii înconjurat de oameni – oameni cicălitori, imperfecţi, care cer multe, care îţi aduc frustrare. Uneori ne purtăm de parcă relaţiile ar fi ceva ce trebuie strecurat cu chiu cu vai în programul nostru zilnic. Vorbim despre a găsi timp sau a ne face timp pentru alţii. Domnul Isus a rezumat în două propoziţii ceea ce contează cel mai mult: „Să iubeşti pe Domnul” şi „să-l iubeşti pe aproapele tău” (Matei 22:37-40). Relaţiile, nu lucrurile sunt ceea ce contează cel mai mult în viaţă. Atunci de ce lăsăm ca relaţiile noastre să fie tratate nedrept? Deoarece, când vieţile ne devin supraîncărcate, începem să tratăm relaţiile de mântuială, să reducem timpul, energia şi atenţia necesare unor relaţii bune. Devenim prea preocupaţi de câştigarea existenţei, de plătirea facturilor şi de atingerea scopurilor, ca şi cum ele ar fi cel mai important lucru în viaţă. Nu-i aşa! Cel mai important lucru în viaţă este să înveţi să iubeşti – pe Dumnezeu şi pe aproapele tău. Viaţă minus dragoste egal zero! Maica Tereza a spus: „Nu ceea ce faci, ci câtă dragoste pui în asta e ceea ce contează”. Dragostea e secretul unei mari moşteniri. În clipele noastre de pe urmă, ne dăm seama că relaţiile au cea mai mare însemnătate în viaţă, înţelepciunea înseamnă să înveţi acest adevăr mai devreme decât mai târziu. Nu aştepta până e prea târziu să-ţi dai seama de asta!

AI NEVOIE DE CREDINŢĂ

„Credinţa este o încredere neclintită in lucrurile nădăjduite” (Evrei 11:1)

Nu ai nevoie de credinţă decât dacă speri ceva. Speranţa stabileşte scopul; credinţa e puntea care te duce într-acolo. Nu-ţi trebuie punte dacă nu mergi nicăieri. Dar dacă urmăreşti ceva, nu poţi ajunge de unul singur, ai nevoie de puntea credinţei care să te ducă acolo. „Ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii, este credinţa noastră” (1 Ioan 5:4). Niciodată nu a fost mai important ca acum să transmitem mai departe standardele morale. Dar dacă nu-i învăţăm pe oameni să se bazeze prin credinţă pe Cuvântul lui Dumnezeu, vor ajunge să se folosească de puterea voinţei şi de disciplină pentru a se lupta cu diavolul şi vor pierde. Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta” (Luca 22:32). Când eşti înglodat până în gât în probleme şi nu mai ştii încotro s-o apuci, spune-ţi: „Credinţă, nu mă lăsa baltă acum”. Biblia spune: „credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Când te auzi pe tine însuţi rostind Cuvântul lui Dumnezeu, îţi creşte credinţa, iată încă un verset: „dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit” (Evrei 4:2). Poţi avea parte de o exprimare a credinţei şi totuşi să nu te bucuri de beneficiile credinţei. Te poţi însufleţi în urma unei predici de la biserică şi cu toate acestea, nimic să nu se schimbe în viaţa ta. Trebuie să ai „cantităţile” potrivite. Trebuie să iei ceea ce auzi şi să amesteci cu ceea ce gândeşti, spui şi faci. Credinţa nu este o emoţie, este decizia de a te baza pe Cuvântul lui Dumnezeu.

css.php