DE CE TE POŢI BAZA PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU? (1)

„Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17)

Când eşti „cu spatele la zid”, unde te mai poţi întoarce ca să găseşti putere? Cufundat într-o mare de întrebări morale şi etice, unde te poţi duce ca să găseşti o busolă după care să te orientezi? Un autor spune: „Nu poate exista o autoritate mai demnă şi de încredere decât Cuvântul lui Dumnezeu. Această sursă atemporală, demnă de încredere ţine cheia ce deschide misterele vieţii. Numai el ne oferă adăpostul de care avem nevoie pe timp de furtună. De ce se califică drept autoritatea noastră finală?

1) Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Domnul Isus a spus în timp ce se ruga Tatălui: „Cuvântul Tău este adevărul”. Adevărul real pe care te poţi baza, care nu se schimbă niciodată, care nu se strică, care nu dă greş şi care nu te induce în eroare. Despre asta e Biblia … ea ne oferă sprijinul necesar în mod constant.

2) Cartea lui Dumnezeu este vocea lui Dumnezeu. Pavel scrie: „aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu … nu ca pe cuvântul oamenilor, ci … ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi” (1 Tesaloniceni 2:13). Gândeşte-te astfel: dacă Domnul ar fi să se întoarcă pe pământ şi să vorbească, mesajul Lui se va lega cu exactitate de ceea ce găsim în Scriptură – părerea Lui, sfatul Lui, poruncile Lui, dorinţele Lui şi avertizările Lui. Când te bazezi pe vocea lui Dumnezeu, ai un fundament sigur, adevărul demn de crezare, puterea ce dă viaţă nouă şi eliberează harul prin care poţi creşte în credinţă şi dedicare.

3) Cuvântul lui Dumnezeu rămâne. Există numai două lucruri eterne pe pământ astăzi: oamenii şi Cuvântul lui Dumnezeu. Restul va arde; lucrurile de pe rafturi, lucrurile pe care le punem în ramă, toate se îndreaptă spre focul final (2 Petru 3:7,10-12). Cartea lui Dumnezeu „rămâne în veac” (1 Petru 1:25).

TE SIMŢI NESIGUR? (3)

„Domnul mi-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta” (Ieremia 1:9)

Oamenii pe care îi cheamă Dumnezeu în lucrare de obicei încep prin a se simţi nesiguri şi nepotriviţi. Fireşte, dacă ai sări în sus şi ai spune: „Nici o problemă, Doamne, mă pot ocupa de asta”, El nu te-ar mai chema deloc. Poate spui: „Dar am făcut atât de multe greşeli”. Toată lumea cade; învingătorii sunt doar cei ce se ridică iarăşi. „Domnul întăreşte paşii omului, când îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână” (Psalmul 37:23-24). Când Ieremia i-a spus lui Dumnezeu că nu are nici competenţa, nici încrederea necesară pentru această lucrare, Dumnezeu i-a spus ceea ce ne spune şi nouă: 1) Nu mergi prin propria ta autoritate. „Te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite” (Ieremia 1:7). Cine te trimite, cine te sponsorizează şi cine te susţine? Dumnezeu! Ce altceva îţi mai trebuie? 2) Nu este mesaiul tău. „Vei spune tot ce-ţi voi porunci” (v. 7). Nu te speria, nu fă compromisuri, nu căuta explicaţii logice şi nu te scuza. Spune doar ce ţi-a spus Dumnezeu să spui şi El va face restul: „căci Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc” (v. 12) 3) Când Dumnezeu te atinge, eşti pregătit. „Apoi Domnul Şi-a întins mâna, şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta” (v. 9). Fii tu însuţi; nu poţi fi nimeni altcineva! Tu nu eşti cine spun ceilalţi că eşti; eşti cine spune Dumnezeu. Pune-te doar în acord cu El.

css.php