CE DRAGOSTE UIMITOARE (învierea Domnului Isus)

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46)

Imaginează-ţi că trebuie să stai pe o scenă şi urmăreşti împreună cu lumea întreagă toate păcatele pe care le-ai comis vreodată – dependenţele taie secrete, motivele tale egoiste, izbucnirile tale mânioase, atitudinile tale criminale şi inima ta plină de gelozie. Cum crezi că te-ai simţi? Ei bine, Domnul Isus a experimentat ceva mult mai rău. Biblia spune: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi” (1 Petru 2:24). Este rău să mori pentru păcate pe care nu le-ai comis, dar imaginează-ţi cum e să fii părăsit de Dumnezeu! Este acelaşi cuvânt pe care Pavel l-a folosit când a scris: „Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit” (2 Timotei 4:10). Pavel l-a căutat pe Dima, dar nu l-a găsit. Şi pe cruce, Domnul Isus L-a căutat pe Tatăl Său şi nu L-a putut găsi nici El. Asta înseamnă că psalmistul a greşit când a scris: „n-am văzut pe cel neprihănit părăsit” (Psalmul 37:25)? Nu, deoarece în acea clipă Domnul Isus a fost orice, numai neprihănit nu. Când te uiţi la El atârnând pe cruce, vezi bârfitorul, mincinosul, înşelătorul, alcoolicul, dependentul de pornografie, pe cel ce abuzează de copii, ucigaşul. Te deranjează să-l vezi numele asociat cu toţi aceştia? Ei bine, Isus a făcut chiar mai mult. El s-a pus în locul lor – şi în locul tău. Printr-o ascultare care a rupt zidul de despărţire dintre noi şi Dumnezeu şi ne-a oferit darul vieţii veşnice, El Şi-a revărsat judecata cea dreaptă asupra singurului Său Fiu. Deci când Domnul Isus a strigat de pe cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” El a spus-o pentru ca tu să nu-L părăseşti niciodată. Ce dragoste uimitoare.

CÂT DE DEDICAT EŞTI?

„Ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui” (lacov 1:18)

Fii atent când stai în preajma oamenilor care nu se preţuiesc pe ei înşişi deoarece ei nu sunt capabili să te preţuiască. Caută compania celor ce te dezvoltă, nu te inhibă, care îţi hrănesc mintea şi îţi întăresc credinţa. Când eşti în preajma lor, îţi vei vedea cele mai bune calităţi ca într-o oglindă şi vei fi hrănit de cuvintele ce vin de pe buzele lor. Când întâlneşti pe cineva care îţi spune că nu ai nimic de oferit, să râzi negreşit – e nepoliticos să auzi o glumă şi să nu râzi. Când Dumnezeu te-a creat, El a făcut un pas înapoi şi a spus: „iată că erau foarte bune” (Geneza 1:31). Aşa că nu mai întreţine părerile contrare. Ai un potenţial atât de mare încât cuvântul „posibilitate” este scris pe toată fiinţa ta. Prin harul lui Dumnezeu, poţi să fii tot ce doreşte El. „El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui”. Poate spui: „Dar am atât de multe regrete”. Dacă ţi-a părut rău şi ai învăţat din ele, aţinteşte-ţi privirea spre viitor! Dragostea lui Dumnezeu nu se bazează pe faptele tale. El nu te-a ales datorită virtuţilor tale. „Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). El este Dumnezeul celei de-a doua şanse, dar şi celei de-a treia şanse. Pavel scrie: „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6). Dumnezeul care te-a adus până aici te va conduce şi în restul drumului – El îţi este credincios. Dar asigură-te că şi tu îi eşti dedicat Lui.

css.php